Inima nebo marduk
Tablita I: Cînd sus, cerul nu fusese încă numit/ Iar jos, pămîntul încă nu purta un nume/ Cand nu exista decat Apsu primordialul, nascatorul lor/ Mummu si Tiamat, cea care le-a dat nastere la toti;/ Ci numai apele lor amestecandu-se ca un singur corp,/ Niciun loc de pasune nu fusese format si nici macar un maracinis nu aparuse,/ Cand niciunul dintre zei nu fusese adus intru fiinta,/ Cand ei inca nu fusesera pe numele lor chemati si destinele lor inca nu fusesera fixate,/ In acest timp au fost creati zeii inlauntrul lor./ Lahmu si Lahamu au fost formati, au capatat nume./ Chiar mai inainte ca ei sa fi crescut si sa devina mari;/ Anshar si Kishar au fost creati, depasind pe altii,/ Ei au trait zile multe, au adaugat la ani;/ Anu a fost succesorul lor, rivalul parintilor sai;/ Da, primul nascut al lui Anshar, Anu, fu egalul lui./ Si Anu l-a nascut pe Nudimmud dupa chipul sau./ Nudimmud, stapanul parintilor sai, era el,/ De o vasta intelepciune, intelegere, putere si tarie,/ Mult mai puternic decat bunicul sau Anshar;/ N-avea niciun rival printre zei, fratii lui./ Cerestii frati s-au adunat impreuna./ Ei au intaratat pe Tiamat si asaltat pe pazitorul lor./ Da, ei au tulburat buna dispozitie a lui Tiamat,/ Prin rasul lor in locuinta cerului./ Apsu n-a putut sa domoleasca zgomotul lor/ Si Tiamat a ramas muta la purtarea lor;/ Faptele lor erau necuviincioase fata de [...]./ Purtarea lor nu era buna, ei au fost obraznici./ Atunci Apsu, nascatorul marilor zei,/ A chemat pe Mummu, vizirul sau si i-a zis:/ <
>/ Ei au mers si au stat jos in fata lui Tiamat;/ S-au sfatuit privitor la zei, primii lor nascuti./ Apsu si-a deschis gura/ Si a zis catre Tiamat cu voce tare:/ <>/ Indata ce Tiamat a auzit aceasta,/ A devenit furioasa si a strigat catre sotul ei;/ Ea tipa si racnea furioasa de una singura./ Ea plamadi raul in inima sa si zise:/ <>/ Mummu lua cuvantul si sfatui pe Apsu;/ [...] si rauvoitor fu sfatul lui Mummu:/ <>/ Cand Apsu auzi, fata lui s-a luminat,/ Fiindca el planuia cele rele contra zeilor, fiii lui./ Mummu i-a cuprins gatul,/ A ingenuncheat in fata lui si-l saruta./ Tot ceea ce ei planuiau in adunarea lor/ Era vestit zeilor, primilor lor intai nascuti,/ Cand zeii au auzit aceasta s-au pus in miscare;/ Ei au pastrat tacerea, ei au stat linistiti./ Cel preaintelept, desavarsitul, atotstiutorul/ Ea, cel priceput in toate, a inteles planul lor./ El a intocmit cu maiestrie un cerc magic contra lui./ El a alcatuit cu iscusinta o sfanta si puternica descantare./ El a rostit-o si a facut-o sa stea peste ape./ El a turnat un somn peste el asa ca el a adormit adanc./ Cand Apsu, pe care el l-a asezat sa se culce, a adormit,/ Mummu, sfetnicul lui, n-a mai avut putere sa se miste./ El i-a slabit cingatoarea si i-a scos tiara,/ El i-a luat splendoarea si a pus-o peste dansul./ Dupa ce l-a ferecat astfel pe Apsu, el l-a omorat./ Pe Mummu l-a legat si a zavorat usa in fata lui,/ Deasupra lui Apsu si-a asezat locuinta lui;/ Ea l-a insfacat pe Mummu, tarandu-l pe el de frau./ Dupa ce Ea a infrant si supus pe dusmanii lui,/ A obtinut victoria peste dusmanii lui,/ Si s-a odihnit linistit in locuinta sa./ El a numit-o pe ea <> si a destinat-o sanctuarului,/ In acest loc sa fie asezat al sau altar./ Acolo Ea si Damkina, sotia lui, locuiesc in splendoare./ In camera soartei, in locuinta destinelor,/ A fost nascut cel mai intelept si mai capabil dintre zei./ In inima lui Apsu a fost Marduk creat,/ In inima lui Apsu s-a nascut Marduk;/ Cel care l-a nascut pe el a fost Ea, tatal lui;/ Cea care l-a nascut pe el a fost Damkina, mama sa./ Pieptul mamei sale l-a supt el,/ Doica care l-a hranit, l-a umplut de o inalta stralucire./ Ademenitoare era figura sa, atractiva privirea ochilor sai,/ Falnica era tinuta lui, un conducator chiar de la inceput./ Cand Ea, tatal care l-a nascut, l-a vazut pe el,/ S-a bucurat, a radiat, inima i s-a umplut de bucurie./ L-a daruit cu perfectiune si i-a daruit o dubla divinitate,/ Cu mult era deasupra lor, cu mult ii depasea;/ Desavarsite erau membrele sale, mai presus de orice inchipuire,/ Deasupra intelegerii umane, greu de priceput./ Patru erau ochii sai, patru urechile sale;/ Cand isi misca buzele, foc scanteiaza,/ Largi erau toate cele patru organe de auzit/ Si ochii, in acelasi numar, vedeau orice lucru./ Semet era intre zei, depasitoare statura lui;/ Membrele sale erau uriase, inalt peste masura./ Mariyutu, Mariyutu,/ Fiul zeului-Soare, zeul-Soare al zeilor/ Inconjurat cu nimbul a zece zei, era puternic peste masura;/ Fiindca ale lor impunatoare straluciri fusesera ingramadite peste el./ Anu a creat si a nascut impatritul vant,/ Incredintand puterii sale pe conducatorul armatei,/ El a produs...si asezat vantul-vartej,/ El a intocmit torente si a tulburat pe Tiamat./ Tulburata e Tiamat, ziua si noaptea ea se framanta./ Zeii n-aveau odihna suferind ca la furtuna;/ Inima lor clocise in ea cele rele./ Lui Tiamat, mama lor, ei ii zic:/ <>./ Cand Tiamat a auzit cuvantul, s-a bucurat/ Si ea a zis: <>./ Ei s-au strans si au mers de partea lui Tiamat./ Furiosi intocmesc planuri ziua si noaptea,/ Ei se aliniaza pentru lupta, spumegand, racnind;/ Se aduna in sfat si se pregatesc de lupta./ Maica Hubur (Tiamat), cea care creeaza totul,/ A adaugat arme groaznice, a produs serpi-monstrii,/ Cu dintii ca briciul, ei nu-si cruta coltii,/ Cu venin in loc de sange a umplut ea corpul lor./ Dragoni fiorosi a inarmat ea cu manie,/ Ea, facandu-i asemenea zeilor, le-a dat aureole/ Asa ca cel care i-ar privi sa moara de frica,/ Asa ca cel prins de corpurile lor sa nu se poata intoarce./ Ea a creat vipera, dragonul si lahamu (sfinx),/ Leul cel mare, cainele turbat, omul-scorpion,/ Puternici demoni cu chip de leu, dragoni zburatori, centaurul,/ Ce poarta arme necrutatoare, neinfricati in lupte./ Strasnice erau poruncile ei, de necalcat erau ele./ In total unsprezece de acest soi a adus in linie./ Dintre zei, primii ei nascuti, ce formau ceata ei,/ Ea l-a ridicat pe Kingu, in mijlocul lor l-a facut sef./ Sa mearga in fruntea armatei, sa conduca ostile,/ Sa ridice armele pentru lupta, sa dezlantuie atacul,/ In batalie sa fie comandant suprem./ Acestea ea le-a incredintat mainii sale, cand ea le-a adus la sfat:/ <>./ Ea i-a inmanat tablele cu soarta, le-a fixat pe pieptul lui:/ <>./ Indata ce Kingu a fost inaltat, s-a facut stapan pe rangul lui Anu,/ Ei au hotarat soarta pentru zei, fiii ei:/ <> asa de tare in inconjurul sau>>./
é-nu-šub
am gig absu
kiš é-gig-ga
GAR šag da si-si-e amar-a-da-a
dingir UD kalama si-ni-ku
dingir NINAB gù-ù-ne-xr-ra-ni-ku
gà-a šu šag-mu-ku
tu en é-nu-šub
mun gab sig.
inim-inima mun-šu-a-tum da kam.
The translation reads as follows:
“O house not exorcised,
o black bull of the deep,
o universal house of darkness!
This bread offering, filling the heart with strength, with this sick young one
before his Sungod who fills the land with plenty,
and before his goddess NINAB who pronounces the benediction
placed, unto the granting of my petition
let it redound!” – (Rubric:) The incantation of the “Temple not exorcised”:
with salt the solution of the magic spell procure!
The incantation is of the class named: Carrying salt in the hand.
Inanna was the Sumerian goddess of love, beauty, sex, desire, fertility, war, combat, and political power,
equivalent to the Akkadian, Babylonian, and Assyrian goddess Ishtar. She was also the patron goddess of
the Eanna temple at the city of Uruk, which was her main cult center. She was associated with the planet
Venus and her most prominent symbols included the lion and the eight-pointed star.
Inanna was one of the most widely venerated deities in the Sumerian pantheon and she appears in more myths than
any other deity. Many of her myths involve her taking over the domains of other deities. She was believed to
have stolen the 7 mes, from Enki, the bull of heaven etc...
E-anna/Eanna was an ancient Sumerian temple in Uruk. Considered "the residence
of Inanna" and Anu, it is mentioned several times in the Epic of Gilgamesh, and elsewhere...
From Tablet One:[2]
He carved on a stone stela all of his toils,
and built the wall of Uruk-Haven,
the wall of the sacred Eanna Temple, the holy sanctuary.
E-gipar-imina, "the house of 7 enclosures. (ziggurats center of power/control, where sacrifices/offerings were performed)
en.wikipedia.org/wiki/Nanna_(Norse_deity)
Phrygian goddess Nana, mother of the god Attis
Nana (Kushan goddess)
NANA WAS ALSO A NAIAD-NYMPH OF THE RIVER SAGGARIOS (SANGARUS) IN PHRYGIA (CENTER ANATOLIA)
With parallel enki's 2 waters, salted and sweet, naiads and nereids nymphs
(urine/semen, where the essence/power
of gods/drugs was travelling etc...
Ishtar and Nanaa, were worshipped in this city, the temple of the former being E-anna, "the house of heaven" (or "of Anu," in which case it is probable that the god of the heavens, Anu, was also one of the patrons of the city). The shrine dedicated to Ishtar is apparently now represented by the ruin known as Buwariyya or "reed-mats," and so called on account of the layers of matting at intervals of 4 or 5 ft. This is the great temple-tower (ziq-qurat) of the place, called E-gipar-imina, "the house of 7 enclosures." The remains are situated in a large courtyard measuring 350 ft. by 270 ft.
Ishtar and Nanaa, E-anna, "the house of heaven"
(or "of Anu," in which case it is probable that the god of the heavens,
Anu, was also one of the patrons of the city). The shrine dedicated to
Ishtar is apparently now represented by the ruin known as
Buwariyya or "reed-mats," and so called on account of the layers of matting at
intervals of 4 or 5 ft. This is the great temple-tower (ziq-qurat) of the place,
called E-gipar-imina, "the house of 7 enclosures." The remains are situated in
a large courtyard measuring 350 ft. by 270 ft.